TEME PROHIBITE SAU DISPREŢUITE: “LITERATURA STRĂROMÂNĂ”
IOAN G.COMAN
LITERATURA PATRISTICĂ DE LA DUNĂREA DE JOS, DIN SEC. IV-VI, CA GENEZĂ A LITERATURII ŞI CULTURII DACO-ROMANE ŞI ROMÂNE
Un număr de autori de la Dunărea de Jos, în frunte cu Ioan Cassian, Dionisie cel Mic (Exiguus), Ioan Maxenţiu, Petru ş.a., au lăsat opere scrise în limba latină, marcînd începutul unei lumi şi literaturi noi. Aceste opere exprimă procesul de formare al spiritualităţii daco-romane şi au constituit obiectul lucrării noastre Scriitori bisericeşti din perioada străromână (Bucureşti, 1979), obiect confirmat, în mare măsură de epigrafie şi arheologie. Aceşti scriitori reprezintă începutul unei vieţi şi lumi noi pe teritoriul locuit azi de români, în străvechea Scythio-Minor (Dobrogea) şi Dacia. Semnalăm că toţi aceşti scriitori apar după retragerea trupelor de către Aurelian în 271-275, fapt ce confirmă din plin continuitatea noastră aici.
Am aplicat calificativul de „străromâni” şi secolelor IV-VI, în care se poate vorbi de o populaţie cu caracteristici de limbă, gîndire şi forme de manifestare diferite atît de acelea ale romanilor, cît şi de acelea ale geto-dacilor.
Cartea a fost scrisă cu gîndul de a lămuri: ce elemente de spiritualitate au putut oferi scriitorii patristici de la Dunărea de Jos procesului istoric daco-roman de formare a poporului român. Aceste elemente au fost substanţiale şi decisive pentru evoluţia ulterioară a strămoşilor noştri într-un popor nou, poporul român, popor care la venirea slavilor, în secolul VII, era deja format, >>>>>continuarea aici>>>>>
